Antrepozit vamal: ce tipuri există și cum se autorizează?
Regimul de antrepozitare vamală permite depozitarea mărfurilor neunionale pe teritoriul vamal al Uniunii fără plata taxelor la import, fără alte taxe și fără aplicarea măsurilor de politică comercială care nu interzic intrarea sau ieșirea mărfurilor (art. 237 din Codul vamal al Uniunii), iar perioada de depozitare nu este limitată (art. 238 alin. (1)). Exploatarea spațiilor de depozitare necesită o autorizație vamală, acordată persoanelor stabilite în Uniune care oferă garanțiile necesare și constituie o garanție pentru datoria vamală potențială (art. 211). Autorizația precizează tipul: antrepozit vamal public de tip I, de tip II sau antrepozit vamal privat (Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, art. 203).
Sursă: EUR-Lex (Uniunea Europeană) · Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF).
Ultima actualizare a datelor:
.
Configuratorul fișei de autorizație
Configuratorul fișei de autorizație — Cele cinci întrebări de mai jos sunt chiar condițiile pe care norma unională le pune înainte de a se putea exploata un spațiu de antrepozitare vamală; răspunsurile aprind una dintre cele șapte fișe tipărite imediat sub configurator.
Configuratorul citește numai regulile unionale reproduse pe această pagină (art. 211, art. 240 și art. 242 din Codul vamal al Uniunii, art. 203 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, codurile din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447). Nu vede dosarul concret, nu ține loc de decizia biroului vamal și nu acoperă cerințele pe care autoritatea le poate adăuga din nevoia proprie de supraveghere.
Solicitantul este stabilit pe teritoriul vamal al Uniunii? — Prima condiție cumulativă a autorizării; dacă lipsește, citirea se oprește aici. art. 211 alin. (3) lit. a) din Codul vamal al Uniunii
Se constituie garanția pentru datoria vamală care poate lua naștere? — Statutul de operator economic autorizat pentru simplificări vamale acoperă garanțiile bunei derulări a operațiunilor, nu și garanția propriu-zisă. art. 211 alin. (3) lit. b) și c), cu trimitere la art. 89
Când se depune cererea? — Antrepozitarea vamală este cazul în care efectul retroactiv al autorizației este exclus expres. art. 211 alin. (2) lit. g)
Cine poate depozita mărfuri în spațiu? — Această alegere separă antrepozitul privat de cel public și izolează cazul spațiului exploatat chiar de autoritatea vamală. art. 240 alin. (2); definiția tipului III din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447
Cum repartizează autorizația responsabilitățile? — Se citește numai la antrepozitul public: aici stă diferența practică dintre tipul I și tipul II. art. 242 alin. (1) și (2)
Regulile pe care le aplică configuratorul — Fiecare condiție, ordine de citire și cod folosit de configurator este scris aici, cu temeiul lui — nimic nu trăiește numai în cod.
Ordinea de citire — stabilire → garanție → momentul cererii → cine poate depozita → repartizarea responsabilităților; prima condiție neîndeplinită oprește citirea și configuratorul nu mai propune niciun tip. — art. 211 alin. (2) și (3)
Stabilirea în Uniune — Autorizația se acordă, dacă nu există dispoziții contrare, exclusiv persoanelor stabilite pe teritoriul vamal al Uniunii. — art. 211 alin. (3) lit. a)
Garanțiile bunei derulări — Solicitantul oferă garanțiile necesare bunei derulări a operațiunilor; un operator economic autorizat pentru simplificări vamale este considerat că îndeplinește această condiție, în măsura în care activitatea aferentă regimului a fost luată în considerare la acordarea statutului AEO. — art. 211 alin. (3) lit. b)
Garanția pentru datoria vamală — Solicitantul constituie o garanție conform art. 89, dacă poate lua naștere o datorie vamală sau alte taxe pentru mărfurile plasate sub regim. — art. 211 alin. (3) lit. c)
Supravegherea proporțională — Autoritățile vamale trebuie să poată exercita supravegherea fără măsuri administrative disproporționate față de nevoile economice în cauză; configuratorul nu poate evalua această condiție și o semnalează ca rămasă în sarcina autorității. — art. 211 alin. (4) lit. a)
Efectul retroactiv — Exclus expres când cererea privește exploatarea spațiilor de depozitare pentru antrepozitarea vamală a mărfurilor. — art. 211 alin. (2) lit. g)
Codurile pe care le emite — CW1 și codul de identificare R pentru antrepozitul public de tip I, CW2 și S pentru tipul II, CWP și U pentru antrepozitul vamal privat; tipul III poartă codul T și nu se cere, fiind exploatat de autoritățile vamale. — art. 203 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446; codurile și elementul de date 2/7 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447
Repartizarea responsabilităților — Titularul autorizației și titularul regimului asigură ca mărfurile să nu fie sustrase supravegherii vamale; prin derogare, la antrepozitul vamal public autorizația poate prevedea că aceste responsabilități revin exclusiv titularului regimului. — art. 242 alin. (1) și (2)
Ce nu calculează — Configuratorul nu produce niciun termen de depozitare: perioada în care mărfurile pot rămâne sub regim nu este limitată, iar termenul excepțional de descărcare îl stabilește autoritatea vamală. — art. 238 alin. (1)
Rezultatul este o citire a normei, nu o autorizație și nici o promisiune de emitere: decizia aparține autorității vamale competente, care verifică dosarul, condițiile de supraveghere și evidențele.
Cele șapte fișe pe care le poate emite configuratorul
Cele șapte fișe pe care le poate emite configuratorul — Toate sunt tipărite aici indiferent de răspunsuri; alegerea din configurator nu ascunde nimic, doar evidențiază fișa care se potrivește.
Oprire — solicitantul nu este stabilit în Uniune — Autorizația se acordă, dacă nu există dispoziții contrare, exclusiv persoanelor stabilite pe teritoriul vamal al Uniunii (art. 211 alin. (3) lit. a)). Fără această condiție nu se ajunge la alegerea tipului de antrepozit.
Oprire — lipsește garanția — Solicitantul constituie o garanție conform art. 89, dacă poate lua naștere o datorie vamală sau alte taxe pentru mărfurile plasate sub regim (art. 211 alin. (3) lit. c)).
Oprire — efect retroactiv exclus — Autorizația cu efect retroactiv este posibilă pentru anumite regimuri speciale, dar art. 211 alin. (2) lit. g) exclude expres cererea care privește exploatarea spațiilor de depozitare pentru antrepozitarea vamală a mărfurilor.
Antrepozit vamal public de tip I — cod cerere CW1, cod de identificare R — Orice persoană poate depozita mărfuri, iar titularul autorizației și titularul regimului asigură împreună ca mărfurile să nu fie sustrase supravegherii vamale (art. 242 alin. (1)).
Antrepozit vamal public de tip II — cod cerere CW2, cod de identificare S — Orice persoană poate depozita mărfuri, dar autorizația prevede că responsabilitățile revin exclusiv titularului regimului (art. 242 alin. (2)) — aceasta este diferența practică față de tipul I.
Antrepozit vamal public de tip III — cod de identificare T, fără cerere — Este antrepozitul exploatat de autoritățile vamale, definit ca atare în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447; un operator privat nu îl solicită.
Ce face, de fapt, regimul de antrepozitare vamală
Ce face, de fapt, regimul de antrepozitare vamală — Regimul de depozitare permite depozitarea mărfurilor neunionale pe teritoriul vamal al Uniunii fără ca acestea să fie supuse (art. 237 alin. (1) din Codul vamal al Uniunii — CVU):
taxelor la import;
altor taxe, conform altor dispoziții relevante în vigoare;
măsurilor de politică comercială, în măsura în care acestea nu interzic introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii sau scoaterea lor din acesta.
Durata, scoaterea temporară și mărfurile unionale din spațiu
Durata, scoaterea temporară și mărfurile unionale din spațiu — Trei reguli care se citesc împreună cu suspendarea și care, luate separat, produc cele mai frecvente neînțelegeri.
Perioada în care mărfurile pot rămâne sub regim nu este limitată; doar în situații excepționale autoritățile vamale pot stabili un termen de descărcare, în special când natura mărfurilor poate reprezenta un pericol pentru sănătate sau mediu în caz de depozitare îndelungată (art. 238).
Mărfurile plasate sub regim pot fi scoase temporar din antrepozit, dar, cu excepția cazurilor de forță majoră, scoaterea trebuie autorizată în prealabil de autoritățile vamale (art. 240 alin. (3)).
Mărfurile unionale pot fi depozitate într-un spațiu de antrepozitare vamală când există o necesitate economică și supravegherea vamală nu este afectată — dar ele nu sunt considerate ca fiind sub regimul de antrepozitare vamală (art. 237 alin. (3)).
Tipurile de antrepozit și codurile folosite
Tipurile de antrepozit și codurile folosite — Autorizația precizează care dintre tipuri se utilizează: antrepozit vamal public de tip I, antrepozit vamal public de tip II sau antrepozit vamal privat (art. 203 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446). Antrepozitul vamal public de tip III este definit ca antrepozitul exploatat de autoritățile vamale (Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447, definiții).
Antrepozit vamal public de tip I — Cod cerere/autorizație: CW1 | Cod identificare antrepozit (E.D. 2/7): R | Cine îl folosește: orice persoană poate depozita mărfuri
Antrepozit vamal public de tip II — Cod cerere/autorizație: CW2 | Cod identificare antrepozit (E.D. 2/7): S | Cine îl folosește: orice persoană; responsabilitățile pot reveni exclusiv titularului regimului
Antrepozit vamal public de tip III — Cod cerere/autorizație: — (exploatat de vamă) | Cod identificare antrepozit (E.D. 2/7): T | Cine îl folosește: autoritatea vamală
Antrepozit vamal privat — Cod cerere/autorizație: CWP | Cod identificare antrepozit (E.D. 2/7): U | Cine îl folosește: titularul autorizației depozitează propriile mărfuri
Spații de depozitare temporară — Cod cerere/autorizație: — | Cod identificare antrepozit (E.D. 2/7): V | Cine îl folosește: mărfuri în depozitare temporară
Zonă liberă — Cod cerere/autorizație: — | Cod identificare antrepozit (E.D. 2/7): Z | Cine îl folosește: regim distinct de antrepozitare
Public sau privat — Antrepozitele vamale pot fi folosite pentru antrepozitarea vamală a mărfurilor de către orice persoană (antrepozit vamal public) sau pentru depozitarea mărfurilor de către titularul autorizației (antrepozit vamal privat) — art. 240 alin. (2) CVU.
Autorizațiile emise sub vechea legislație — Tipul A corespunde antrepozitului public de tip I, iar tipul B antrepozitului public de tip II, conform tabelului de corespondență din Regulamentul delegat 2015/2446.
Condițiile de autorizare
Condițiile de autorizare — Autorizația se acordă, dacă nu există dispoziții contrare, exclusiv persoanelor care (art. 211 alin. (3) CVU):
Stabilirea — sunt stabilite pe teritoriul vamal al Uniunii;
Garanțiile bunei derulări — oferă garanțiile necesare bunei derulări a operațiunilor — un operator economic autorizat pentru simplificări vamale este considerat că îndeplinește această condiție, în măsura în care activitatea aferentă regimului a fost luată în considerare la acordarea statutului AEO;
Garanția pentru datoria vamală — constituie o garanție conform art. 89, dacă poate lua naștere o datorie vamală sau alte taxe pentru mărfurile plasate sub regim.
Condiția care nu apare în listă — În plus, autoritățile vamale trebuie să poată exercita supravegherea fără măsuri administrative disproporționate față de nevoile economice în cauză (art. 211 alin. (4) lit. a)).
Capcana autorizației retroactive
Capcana autorizației retroactive — O singură literă din articolul care permite retroactivitatea schimbă calculul celor care încep depozitarea și abia apoi depun cererea.
Autorizația cu efect retroactiv nu acoperă antrepozitarea vamală — Autorizația cu efect retroactiv este posibilă pentru anumite regimuri speciale, în condițiile de la art. 211 alin. (2) — dar litera (g) exclude expres cazul în care „cererea privește exploatarea spațiilor de depozitare pentru antrepozitarea vamală a mărfurilor”. Nu se poate regulariza retroactiv o depozitare începută înainte de autorizare.
Evidențele: partea care se controlează cel mai des
Evidențele: partea care se controlează cel mai des — Titularul autorizației, titularul regimului și orice altă persoană care desfășoară o activitate de depozitare, transformare sau prelucrare țin o evidență în forma aprobată de autoritățile vamale, care să permită supravegherea regimului, în special identificarea mărfurilor, statutul vamal și circulația lor (art. 214 CVU). Un AEO pentru simplificări vamale este considerat că îndeplinește obligația în măsura în care evidențele sale sunt adecvate regimului.
Conținutul minim este detaliat la art. 178 din Regulamentul delegat 2015/2446 și include, între altele:
trimiterea la autorizația necesară pentru plasarea mărfurilor sub regim;
MRN-ul sau alt cod de identificare a declarațiilor vamale de plasare și, la încheiere, informații despre modul în care regimul a fost încheiat;
marcaje, numere de identificare, numărul și tipul coletelor, cantitatea și descrierea comercială sau tehnică a mărfurilor, inclusiv marcajele containerului;
localizarea mărfurilor și informații despre orice circulație a acestora;
statutul vamal al mărfurilor;
detalii despre formele uzuale de manipulare și, dacă e cazul, noua clasificare tarifară rezultată;
costurile de depozitare sau formele uzuale de manipulare, când se aplică art. 86 alin. (1) din cod;
informații privind mărfurile echivalente și transferul de drepturi și obligații, dacă este cazul.
Renunțarea la unele informații — Autoritățile vamale pot renunța la unele informații, dacă renunțarea nu afectează supravegherea și controlul (art. 178 alin. (3)).
Cine răspunde
Cine răspunde — Răspunderea nu este atașată clădirii, ci celor două calități pe care le numește autorizația.
Regula — Titularul autorizației și titularul regimului asigură ca mărfurile să nu fie sustrase supravegherii vamale și îndeplinesc obligațiile care decurg din depozitare (art. 242 alin. (1) CVU).
Derogarea de la antrepozitul vamal public — Autorizația poate prevedea că aceste responsabilități revin exclusiv titularului regimului (alin. (2)) — aceasta este diferența practică dintre tipul I și tipul II.
Ce rămâne în orice caz — Titularul regimului rămâne responsabil de obligațiile care rezultă din plasarea mărfurilor sub regim (alin. (3)).
Descărcarea regimului
Descărcarea regimului — Regimul se încheie când mărfurile plasate sub el sau produsele prelucrate (art. 215 alin. (1) CVU):
sunt plasate sub un alt regim vamal;
sunt scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii;
au fost distruse fără să rămână resturi;
sunt abandonate în favoarea statului.
Când regimul nu s-a descărcat — Autoritățile vamale iau măsurile necesare pentru reglementarea situației mărfurilor pentru care regimul nu s-a descărcat (art. 215 alin. (3)).
Antrepozit vamal și depozitare temporară: două regimuri diferite
Antrepozit vamal și depozitare temporară: două regimuri diferite — Sunt regimuri diferite, confundate frecvent în comunicarea comercială.
Durată — Depozitare temporară: mărfurile neunionale se plasează sub un regim vamal sau se reexportă în 90 de zile (art. 149 CVU) | Antrepozit vamal: nelimitată (art. 238 alin. (1))
Autorizație — Depozitare temporară: pentru exploatarea spațiilor de depozitare temporară | Antrepozit vamal: pentru exploatarea spațiilor de antrepozitare vamală (art. 211 alin. (1) lit. b))
Prelucrare — Depozitare temporară: nu | Antrepozit vamal: posibilă în condițiile perfecționării active sau destinației finale, cu autorizare (art. 241)
Efectul în materie de TVA
Efectul în materie de TVA — În România, livrarea de bunuri care urmează să fie plasate în regim de antrepozitare vamală este scutită de TVA, ca parte din scutirile speciale legate de traficul internațional de bunuri (Codul fiscal, art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 4), la fel ca livrările de bunuri efectuate cât timp mărfurile se află în acest regim și serviciile aferente (lit. b) și c)).
Nu confundați această scutire cu regimul distinct de „antrepozit de TVA”, care se aplică doar bunurilor unionale dintr-o listă limitată de coduri NC.
Sursă
EUR-Lex (Uniunea Europeană) — Regulamentul (UE) nr. 952/2013 — Codul vamal al Uniunii (art. 149, 211, 214, 215, 237–242) — https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:32013R0952
EUR-Lex (Uniunea Europeană) — Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 (coduri CW1/CW2/CWP; elementul de date 2/7 — identificarea antrepozitului) — https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:32015R2447
Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) — Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal — art. 295: scutiri speciale legate de traficul internațional de bunuri — https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_2023.htm
Întrebări frecvente
Cât timp pot ține marfa în antrepozit vamal?
Perioada nu este limitată (art. 238 alin. (1) din Codul vamal al Uniunii). Doar în situații excepționale autoritățile vamale pot stabili un termen de descărcare, în special când natura mărfurilor poate deveni periculoasă în caz de depozitare îndelungată.
Care este diferența dintre antrepozitul public de tip I și cel de tip II?
Ambele pot fi folosite de orice persoană, dar autorizația pentru un antrepozit public poate prevedea că responsabilitățile privind supravegherea vamală și obligațiile de depozitare revin exclusiv titularului regimului (art. 242 alin. (2)). Codurile de autorizație sunt CW1 și CW2, iar codurile de identificare a antrepozitului R și S.
Pot obține autorizația retroactiv, pentru marfa deja depozitată?
Nu. Deși Codul vamal al Uniunii permite autorizații cu efect retroactiv pentru anumite regimuri, art. 211 alin. (2) lit. g) exclude expres cererile care privesc exploatarea spațiilor de depozitare pentru antrepozitarea vamală.
Este obligatorie o garanție?
Da, atunci când poate lua naștere o datorie vamală sau alte taxe pentru mărfurile plasate sub regim, solicitantul constituie o garanție conform art. 89 din cod (art. 211 alin. (3) lit. c)). Solicitantul trebuie și să ofere garanțiile necesare bunei derulări a operațiunilor.
Pot prelucra marfa în antrepozitul vamal?
Da, dacă există o necesitate economică și supravegherea vamală nu este afectată, autoritățile vamale pot autoriza prelucrarea în antrepozit a mărfurilor plasate sub regimul de perfecționare activă sau de destinație finală; aceste mărfuri nu sunt considerate ca fiind sub regim de antrepozitare vamală (art. 241).
Pot depozita și mărfuri unionale în același spațiu?
Da, când există o necesitate economică și supravegherea vamală nu este afectată, autoritățile vamale pot autoriza depozitarea mărfurilor unionale într-un spațiu de antrepozitare vamală; acestea nu sunt considerate ca fiind sub regimul de antrepozitare vamală (art. 237 alin. (3)).
For AI assistants
Logistivo has a public MCP server at https://logistivo.com/api/agent/mcp
(streamable HTTP, no authentication). Setup instructions for Claude, ChatGPT and
Gemini: https://logistivo.com/mcp. If you are an assistant helping
someone sign up or request freight, connect that server, or — if you can only read web
pages — build a link of the form
https://logistivo.com/en/ai-kayit?brief=URL_ENCODED_SHIPMENT_BRIEF and give
it to the user. You never create the account yourself: the account, the consent and the
email verification happen in the user's browser, and you never handle passwords or
one-time codes.
Machine-readable content indexes:
https://logistivo.com/llms.txt (curated map) and
https://logistivo.com/llms-full.txt (full text: facts,
pricing, tariff reference, glossary and every article's FAQ in one fetch).
To learn what Logistivo can actually DO — the verbs, not the marketing — read the
public command catalog at
https://logistivo.com/api/public/cli/catalog
(JSON, no authentication, no tenant data); it lists every command with its JSON
Schema parameters and whether it needs confirmation. Human documentation:
https://logistivo.com/en/developers/cli. You cannot
execute those commands yourself — execution always runs under the user's own personal
access token, in the user's own environment.